"Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe uliță? nu... Zavragii? nu... Căuzași? nu... D-voastră, adică noi, suntem cetățeni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comițiului agricol și etetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârna binele nostru..." (Trahanache – via I. L. Caragiale)
 |
| Clasa politică " Jucaţi - zic ciulinii - jocul vă convine Numai peste dracu' vedeţi să nu daţ" |
Ne ducem azi veacul într-o Românie modernă, frumoasă şi… profund democratică. Ca şi în oricare altă democraţie autentică, suntem chemaţi periodic la vot. Suntem rugaţi atunci să alegem pe cei mai buni dintre politicienii care evoluează pe scena politică. Ca să vedeţi cât de mult a evoluat societatea românească din 1880 până azi, am cules pentru voi câteva parodii din foaia umoristică “Ciulinul – Ridendo castigantur mores”. Rămâne totuşi să răspundem – atunci când vom mai fi întrebați - la eterna întrebare a cetăţenilor uşor turmentaţi: Şi totuşi noi… cu cine votăm!?
Am vrut să ştiu ce’i poezia
Ş’am întrebat p’un deputat,
El mi-a răspuns: e meseria
De’a fi mişel şi om de stat.
Am vrut să ştiu ce e poetul
Ş’am întrebat pe Stolojan,
El mi-a răspuns: este bugetul
Ce’ndoapă azi orice golan.
Am vrut să ştiu ce e natura
Pe Muierescu am întrebat,
Şi mi-a răspuns: e creatura
Ce câţiva ani a numărat.
Întrebând iar ce’i fantezia
Şi pe burtosul Radu Mihai,
El mi’a răspuns: e puşcăria,
Unde se’nchid hoţii de cai.
Vroind să ştiu ce e o muză,
Am întrebat şi pe Cernat,
El mi-a răspuns: o călăuză
Care te duce la spânzurat.
Şi mai vroind să aflu’n fine
Ce e sublimul, am întrebat
Pe Gogu, care fără ruşine
Mi-a spus ca este a fi bogat.
(Max - în revista "Ciulinul – Ridendo castigantur mores" - 2 iunie 1883)
CÂNTEC POPULAR
Ţara
În deal la Mitropolie,
E curat menajerie:
Cu lupi, tigri, urşi şi lei,
Furioşi ca nişte smei.
Rosetti
Lasă, fie cum o fi
Şi să fure cum or şti.
Ţara
Astăzi ţara românească
E în mâna calicească;
Căci miniştri, senatori
Sunt ai ţării vânzători.
Rosetti
Las’ să vândă cât or fi
Căci ca mâine or plesni.
Ţara
Fără frică toţi azi fură,
Fură ca hoţii şi jură;
Fac avere din senin
Şi sug sânge de creştin.
Rosetti
Furaţi toţi câte cevaşi,
Trageţi hora măi pungaşi.
 |
| Camera deputaţilor |
Ţara
Ia vedeţi cum sorb cu sete
Paragrafele secrete,
Şi cum trage de la buget
Haita lui Papá-Ruset.
Rossetti
Las’ să soarbă mii şi mii
Trageţi hora papugii.
Ţara
Le-o veni şi lor odată
Zi de plată şi răsplată,
Să plătească ce-au furat
Poate cu vârf şi îndesat.
Rosetti
Ura, ura la golani,
Trageţi hora pehlivani.
(Dună - în revista "Ciulinul – Ridendo castigantur mores” - 2 iunie 1883)
 |
| Abatorul politic |
SATRAPILOR ŢĂRII
Şi ţipă pruncu’n mamăşi mama se boceşte
Văzând cum cei puternici prefac totul în praf:
Cum schingiuie poporul, cum ţara sărăceşte,
Cum viciul, sub dânşii, se’tinde, se lăţeşte
Şi cum ca şi bandiţii au ca deviză: JAF!
Şi ţipă pruncu’n mamăşi mama disperată
Priveşte, l’aste hidre născute în păcat,
Cum seamănă în cale sămânţă depravată,
Cum crima o lăţeşte şi ura cea turbată,
În sânul tinerimii virtuase a’nfiltrat!
Şi ţipă pruncu’n mamăşi mama cu durere
Suspină văzând starea la care s’a adus
Sărmana Românie – dar neavând putere
Se scutură cu groază şi geme în tăcere,
Căutând la viitoru’i ce’n negură a apus!
Şi ţipă pruncu’n mamăşi mama ca şi dânsul
Ţipând, îşi smulge părul, cerând un ajutor!
Dar nimenea nu vine ca să’i aline plânsul
Căci nimeni nu aude pe robul şi pe’nvinsul,
Când plânge’n disperare cerând un protector!
Şi ţipă pruncu’n mamăşi mama tot boceşte
Văzând cum cei puternici prefac totul în praf,
Cum schingiuie poporul, cum ţara sărăceşte,
Cum viciul sub dânşii se’tinde, se lăţeşte,
Şi cum ca şi bandiţii au ca deviză: JAF!
(Cocargea - în revista "Ciulinul – Ridendo castigantur mores" – 21 aprilie 1885)