Știm deja de mult timp că societatea românească s-a mai schimbat pe ici, pe colo, dar nu foarte mult prin părțile ei esențiale. Lumea politică de azi cu atât mai puțin. E doar o copie - nereușită aș zice - a celei din perioada interbelică. De aceea nu ne va mira prea mult să vedem că răvașele și urările adresate politicienilor în numărul special de Anul Nou al "Ilustrațiunii Române" din 1 ianuarie 1936 se potrivesc ca o mănușă celor de azi. Dar, fără prea multă vorbă lungă azi și să ne amuzăm împreună:
POLITICIENILOR
Un “răvaș” v-am da și vouă,
În acestă oră nouă,
Dar vă știm mai bine ținta:
Nu-i răvașul, e plăcinta!
FISCULUI
Contribuabilii să-ți crească
Și să aibă zece piei!...
Ei să aibă să-ți plătească,
Iară tu... să ai să iei!
NOILOR ALEȘI
Voi ați biruit în fine,
În al urnelor război:
V’ați „ales”… ne pare bine.
Dar... cu ce ne-alegem noi?
UNUI ȘOMER
Ți-aș dori un “post”, copile,
Însă nu știu de-i cu rost...
N-ai mâncat de patru zile!...
Cum ? Nici ăsta nu e post?...
SENATORILOR
Ca să vă respect tabietul,
Vă urez ram de măslin,
Și – precum a spus poetul –
...Să vă fie somnul lin!...
DEPUTAȚILOR
Controlând orice abateri,
Să vă văd chiar Excelență,
Și vă mai doresc - prudență –
Mușchi de fier pentru des-bateri!
OPOZIȚIEI
Plăcinta îți doresc să fie
Cu carne, cum îți place ție:
Când vei lua bucata-n gură,
Să simți mirosul de… friptură!