În Europa sfârșitului de secol al XIX-lea, într-o lume dominată încă politic, economic și social de bărbați, performanța unei românce care a primit titlul de doctor în drept a fost considerată ca fiind o realizare cu adevărat remarcabilă. Știrea a fost consemnată în majoritatea ziarelor europene importante ale epocii. Numele Sarmizei Bilcescu era pe buzele tuturor, această realizare a unei românce fiind considerată ca fiind unul dintre momentele de referință ale fenomenului de emancipare socială a femeii în societatea europeană, fenomen care urma să se consolideze în perioada interbelică.
 |
| Sarmiza Bilcescu în "Le Monde illustré" din 21 iunie 1890 (stânga) și în "Le Figaro" din 28 aprilie 1892 (dreapta) |
Importanța acestei realizări a Sarmizei Bilcescu era consemnată astfel într-un articol publicat în "Foaia populară" (numărul din 31 mai 1898): "Singura femee doctor în drept în Țara Românească. Cine n’o cunoaște? Fiica d-lui Bilcescu, marele proprietar din capitală, și-a terminat studiile universitare la Paris, unde a luat doctoratul magna cum laude. Reîntoarsă în țară, a fost obiectul admirațiunei și curiozităței generale. Spirit neobosit, a căutat să’și desfășoare activitatea, dar a fost împiedicată: nu i s’a acordat dreptul de a pleda. Dacă energia i-a fost astfel împiedicată într’o direcție, în schimb comorile sufletești s’au desfășurat în toata splendoarea lor: a face bine, nimeni nu e în stare a te opri. Cine nu a văzut-o în comitetul de patronare a atâtor baluri cu scopuri de binefacere? Cine nu a zărit-o ore întregi la societatea “Furnica”, unde, ca o adevărată furnică, aduna din toate părțile spre a ajuta atâtea fete sărace, care și azi o bine-cuvântează? Și în această neîncetată activitate: a împărți în dreapta și stânga mila, a trecut câți-va ani după reîntoarcerea sa în țară. Și, într-o zi, bucureștenii aflară cu entusiasm că d-șoara Sarmisa Bilcescu va deveni Doamna Alimănișteanu, soția celui mai distins inginer de mine, destinat a ocupa înalte demnități în țară. Azi. d-na Alimănișteanu nu va mai bate, desigur, la porțile Înaltei Curți de Casație solicitând dreptul de a pleda: azi bate la porțile vieței, invocând dreptul pe care natura nu’l refuza nici unei ființe, femee sau bărbat, dreptul cel sfânt, cel înalt: acel al membrului folositor societăței."
 |
| Note despre Sarmiza Bilcescu în presa din România ("Foaia Literară" din 15 27 iunie 1897 - dreapta sus și "Epoca" din 15 oct 1897 - dreapta jos) |
Sarmiza Bilcescu s-a născut în 27 aprilie 1867, la București. La 17 ani a plecat la Paris, unde s-a înscris la Facultatea de litere. S-a reîntors însă în țară foarte curând, datorită izbucnirii unei epidemii de holeră în capitala Franței. În cele câteva săptămâni petrecute acasă s-a hotărât să urmeze dreptul și, ca urmare, s-a înscris la cursurile de drept ale Universității Sorbona. Prezența unei domnișoare la cursurile de drept a fost considerată de către profesorii distinsei universități pariziene ca fiind o mare provocare. Cu toate acestea Sarmiza Bilcescu și-a a luat primele examene și ulterior chiar i s-a permis să participe la cursuri, dar numai însoțită de mama ei, Maria Bilcescu. În anul 1887 Sarmiza Bilcescu și-a luat licența în Științe juridice, iar în 1890 a devenit prima femeie din Europa care a obținut un titlu de doctor în drept (cu teza: “Condiția juridică a mamei”).
 |
| Note despre doctorul în drept Sarmiza Bilcescu din "Le Matin" (13 iunie 1890) și "Le XIX-e siècle" (14 iunie 1890) |
Deși respinsă inițial, Sarmiza Bilcescu a fost primită în Baroul București, prezidat în acea perioadă de celebrul om politic Take Ionescu. Cu toate acestea, ea a înțeles că în România acelor vremi, o femeie avocat nu va avea clienți. Ca urmare, ea nu a profesat niciodată.
 |
| Sarmiza Bilcescu - portret din "Foaia populara" (31 mai 1898) |
După căsătoria cu inginerul Constantin Alimănișteanu, tânăra avocată s-a retras din barou. Sarmiza bilcescu a continuat însă să fie o prezență activă în cercurile feministe ale vremi – militând în special pentru dreptul la educație al femeilor. S-a numărat printre fondatoarele Societății Domnișoarelor Române. De asemenea a fost președinte executiv al Asociației Femeilor Universitare(a cărei președintă de onoare era Regina Maria) – asociație care a luat ființă în anul 1925 și care a militat activ pentru drepturile femeilor din România.
 |
| Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu |
Sarmiza Bilcescu a murit în anul 1935 și a fost înmormântată la Bilcești, îmbrăcată în costum popular. Regina Maria scria în telegrama de condoleanțe trimisă fiului Sarmizei Bilcescu: "Te rog a primi cele mai sincere condoleanțe la moartea vrednicei tale mame, care a fost una din cele mai distinse și mai destoinice dintre femeile române." (cf. vol. "Viața exemplară a unei românce: Sarmiza Bilcescu Alimănișteanu"– Mihail Stoica – 1946).