Probabil că cele mai frumoase petreceri organizate în România de altădată erau balurile organizate în „timpul Carnavalului”. Carnavalul românesc începea „o dată cu Crăciunul dar nu se încheia decât în seara celei de-a doua Duminici a Lăsatului-de-sec, când se puneau capăt nunţilor, balurilor şi oricăror petreceri ce erau oprite în timpul Postului mare” (cf. lucrării: Bucureştii vechiului regat – George Costescu – 1944). În perioada Carnavalului se organizau numeroase baluri şi serate, atât la curtea regală cât și în casele „high-life-ului” bucureştean. La aceste evenimente, renumite pentru belşugul, luxul şi pentru eleganţa afişată, se intra numai pe baza unei invitaţii speciale. În aceiaşi perioada însă se organizau, pentru oamenii de rând, numeroase baluri publice (în Sala Bossel, Sala Orfeu, Sala lui Schlatter din grădina de la poarta dinspre miază-noapte a Cişmigiului sau la Slătineanu).
 |
| A.S.R. Principesa Ileana, d-na Bossie şi un "careu de dame cu valetul de cupă" |
Indiferent dacă balurile aveau loc în saloane private sau în săli publice, era obligatorie purtarea măştilor şi a unei ţinute speciale de carnaval. Balurile erau în acea vremea cele mai gustate petreceri colective ale bucureştenilor. Încheierea acestei perioade în care erau organizate numeroase petreceri publice era marcată prin organizarea „balurilor de îngropare a Carnavalului”, reuniuni care se ţineau în seara de Lăsatul secului. Am aflat câteva impresii interesante despre un bal organizat la Curtea regală în anul 1929, în timpul Carnavalului, citind găsit o cronică cronică publicată în numărul din 30 ianuarie 1930 al revistei „Realitatea Ilustrată”:
 |
| Regina Elisabeta a Greciei în costum de "indiană" |
„În definitiv, dacă nu sunt scutite de necazurile noastre, ale muritorilor de rând de ce ar fi refuzate figurilor ilustre şi plăcerile noastre? Suntem în carnaval şi încercăm să colorăm cu roz orizontul de plumb al vieţii. Purtăm mască în fiecare zi, arătându-ne altfel decât suntem, căci împrejurările si oamenii nu ne îngăduiesc să prezintăm obrazul nostru adevărat. Aspectele din juru-ne sunt urâte, ofensatoare, şi obrazul nostru s-ar îmbujora. Dar: „ridi pagliacci...”. Râdem ca să nu plângem şi de aceea în Carnaval aplicăm pe figura masca grotească. Ridi pagliacci, şi de aceea înecăm într’o noapte amarul altor multe zile şi nopţi.Şi ne pomenim apoi cu-adevărat dispuşi. Vinul, muzica, dansul îndeplinesc minunea. Vivat ! Vivat, frumoasă mască! Iți fac un compliment: eşti frumoasă.
 |
| Costume nostime de carnaval: "Toate ingredientele unui coktail" |
Aiurea e obiceiul ca într’o anumită noapte din Carnaval oamenii să-şi spună, fără supărare, adevărul în faţă. Uite, dacă obiceiul s’ar fi înrădăcinat şi la noi, ţi-aş fi spus şi eu adevărul pe şleau:
- Nu eşti frumoasă, ci eşti încântătoare!
 |
| Carnaval la Palatul Cotroceni: în costume de chinezi |
...Instantaneele noastre reprezintă câteva grupuri şi câteva scene de bal domnesc: balul care a avut loc recent la Palatul Cotroceni. S’a distins regala petrecere prin fantezie şi prin generală bună dispoziţie. Protocolul nu a fost tradus printr'o aplicare rigidă, astfel că voioşia şi-a putut destinde în libertate aripa-i azurie dezmierdând frunţile cari totuşi, în toate celelalte zile din an, închid griji şi necazuri pământeşti, omeneşti. Iar fastul, fastul altor Curţi, fastul costisitor, ostentativ, a fost înlocuit prin acel bun gust, care proiectează asupra membrilor Casei noastre regale, lumina admiraţiei unanime.
 |
| Cela Lahovary (Delavrancea) in costum de Carnaval: Principesa și toreadorul |
Citește și: Instantaneele unui carnaval interbelic
Sursa: articolul „Un bal la curte” – „Realitatea Ilustrată”– 30 ianuarie 1930