Jean Yonnel (n. 21 iulie 1891, București – d. 17 august 1968, Paris) – pe numele său adevărat Jean-Estève Schachmann – a fost un renumit actor francez de origine română. El a fost unul dintre cei 4 actori români care au avut privilegiul de a deveni societari ai Comediei Franceze (alături de Maria Ventura, Eduard de Max și Elizabeth Nizan). Un articol intitulat “Viața lui Yonnel – Copil al Bucureștilor și societar al Comediei Franceze” – semnat de Ioan Massof și publicat în revista“Realitatea Ilustrată” – numărul din 19 martie 1940– ne dezvăluie în parte biografia marelui actor, mai puțin cunoscută astăzi:
![]()
Copilăria
“Yonnel s’a născut în București, în strada Știrbey Vodă. Fiu al unui medic cu stare, unul dintre cei mai populari doctori ai Capitalei – doctorul Schachmann, scoborâtor al unei vechi familii bucureștene – Yonell (nume de scenă care nu e altceva decât transpunerea franceză a românescului Ionel) a învățat clasele primare acasă, dând examen, cum se spune, în particular. Clasa întâia de liceu a făcut-o la “Lazăr”. Murindu-i mama, de foarte tânără, Yonnel a fost trimis la Paris, intern al vestitului liceu “Louis le Grand” când avea doar 13 ani. În ultimul an, înaintea examenului de bacalaureat la Filozofie, o simplă întâmplare – mai bine spus o minge – a hotărât soarta tânărului care răbdase cu stoicism regimul foarte sever al internatului.”
Unul care declamă “Cyrano”
“Yonnel, împreună cu mai mulți colegi, bătea mingea în curtea liceului, așa cum o bătea și pe ulițele Bucureștiului. Mingea a căzut într’un canal. Colegii l-au rugat să urce în cameră și să aducă o altă minge. Intrat în cameră, Yonnel a dat de un coleg care țipa de unul singur: chipurile declama din “Cyrano”.
- Ce faci?
- Mă pregătesc pentru Conservator și iau lecții cu Alexandre.
 |
| Alături de tătăl său - doctorul Schachmann |
Afirmația aceasta a avut darul să arate tânărului bacalaureat o lume minunată, de un farmec irezistibil. În acel moment s-a născut actorul. Partida de minge a rămas nesfârșită iar strigătele camarazilor din curte nu puteau fi auzite de junele care, uitând cu totul pricina venirii lui în cameră, privea parcă fermecat la prietenul care “se prepara” pentru Conservator. Yonnel a luat nestrămutata hotărâre să se facă actor. După ce și-a luat bacalaureatul, încurajat de prietenul său, s’a prezentat la Conservator. A fost socotit “admisibil” dar amânat pentru că era prea tânăr.”
La arme
“Tatăl, aflând de gândurile fiului, pe care nădăjduia să-l facă doctor, pentru a-l obliga să revină în țară, l-a înscris voluntar în Regimentul 2 Cetate. Yonnel s’a reîntors în țară pentru a-și face stagiul militar, dar elegantul artilerist era tiranizat de același gând: să urce pe scenă. Doctorul își înscrisese fiul la Facultatea de medicină, dar acesta pândea întâiul prilej pentru a pleca la Paris. Cum tatăl, dându-și seama că feciorul mai mic nu s’a însănătoșit pe deplin de gândul năstrușnic de a se face actor, i-a retras orice subvenție, Yonnel, aflând că Petre Carp prietenul familiei sale pleacă la Paris, s’a urcat în același tren, implorând pe conu’ Petrache să-i cumpere bilet. Carp, impresionat, i-a cumpărat bilet și i-a oferit și 200 de lei.”
 |
| Jean Yonnel în timpul stagiului militar |
“Ar fi o crimă să nu faci teatru!”
“Cu o săptămână înantea examenului de admitere la Conservator, Yonnel s’a prezentat la Alexandre, societar al Comediei Franceze. Acesta, ascultând povestea tânărului robit de focul rampei, a spus că nu vrea să își ia răspunderea și că dorește să afle și părerea lui Mounet Sully. Acesta, convins, a spus: “Ar fi o crimă să nu faci teatru!”
 |
| Pe scena Comediei Franceze în "La Reine morte" - 1942 |
La Verdun
“A sosit războiul. Yonnel s’a reîntors în țară; tatăl, văzând că n’o scoate la capăt, l-a iertat. A stat în România 2 luni, gata să răspundă la orice chemare a patriei. Crezând însă că România va rămânea neutră, s’a reîntors în Franța și s’a angajat în Legiunea străină. A luptat la Verdun, a fost rănit de două ori și a fost decorat.
 |
| În lista societarilor din anul 1930 ai Comediei Franceze (alături de Maria Ventura) |
După război a fost angajat la Odéon, unde a jucat clasici, o piesă de Paul Géraldi, Emil Fabre. Pe urmă a jucat pe numeroase scene, între care și la teatrul Sarei Bernhardt, alături de marea artistă, în piesa “La Gloire” a lui Maurice Rostand. În această piesă a jucat de 150 de ori, apoi a plecat în turneu la Bruxelles. Purtat pe brațe de mulțimea entuziastă, alături de divina Sarah, aceasta i-a strigat: “C’est la gloire aussi pour vous Yonnel!”.”
În casa lui Moliere
“La Comedia Franceză a fost angajat în ziua de 15 ianuarie 1926, fără să i se pună condiția – așa cum i se pusese cu prilejul altor oferte de intrare în casa lui Racine – a naturalizării. A debutat în “Cidul”. A apărut apoi în Orest, Fantasio, Chatterton, Sapho, Marionetele. A jucat alături de marea sa compatrioată Marioara Ventura. Publicul entuziasmat luase obiceiul să-i însoțească aparițiile pe scenă cu strigătele: “Societar! Societar!”. În 1929 Yonnel și-a văzut visul împlinit: a devenit societar al primului teatru al Franței, al primului teatru al lumii. Și și-a mai împlinit și un alt vis, scump inimii sale: să fie sărbătorit și pe glorioasa scenă a României.”
 |
| În "Les Nuits blanches de Saint-Petersbourg" alături de Gaby Morlay - 1937 |
A urmat o carieră de excepție pe scena Comediei Franceze, al cărei Decan a devenit în anul 1954. La pensionare, în anul 1956, a fost declarat societar onorific al primei scene franceze. Între anii 1942 și 1962 Jean Yonnel a fost profesor al Conservatorului Național Superior de Artă Dramatică din Paris.
Jean Yonnel a fost de asemenea și un iubit actor de film. După debutul pe marile ecrane din scurt metrajul “Le Crime enseveli” (1913) au urmat mai mult de 20 de apariții în producții cinematografice. Dintre marile succese amintesc doar “Amok” (1934) în care a jucat alături de Marcelle Chantal, “Les Nuits blanches de Saint-Petersbourg” (1937), parteneră fiindu-i Gaby Morlay sau filmul pentru televiziune “La Reine morte” din anul 1961.
 |
| Jean Yonnel la o recepție organizată la Ambasada Franței ascultându-l pe maestrul naiului Fănică Luca |