Asemeni celebrelor “studii ale cercetătorilor britanici” din zilele noatre care analizează teme dintre cele mai diverse și mai… banale, un “renumit scriitor, filosof și globe-trotter francez”, Maurice Dekobra pe numele lui, a publicat în anul 1933 rezultatele unei cercetări făcute pe tema… sărutului. El “a stârnit senzație declarând că ar putea distinge legat la ochi sau pe întuneric o americană de-o parisiană, după felul cum sărută.” Originalul cercetător francez „experimentând pe larg și cu meticulozitate pe mai bine de 100.000 de femei din mai toate colțurile lumei civilizate”, a ajuns la concluzia că “se poate determina naționalitatea oricărei femei după sărut, întrucât fiecare rasă are pentru această străveche și agreabilă mângâiere o metodă caracteristică.” Să nu ne pierdem însă în amănunte și să vedem care au fost rezultatele “studiului său amănunțit”:
![]()
“Dekobra a arătat unui reporter american amprentele a douăsprezece guri caracteristice, lăsate pe plăci speciale de tot atâtea femei frumoase, și pe un ton de savant, i-a arătat care sunt diferențele de la una la alta:
Buzele americanei prezintă tipicul arc al lui Cupidon. Foarte ispititoare, ele formează o elipsă strivită care-ar fi suferit o presiune exercitată de la capete spre mijloc, unde se ridică ștrengărește în șănțuletul sub-nazal (șanțul sub-nazal este mica adâncitură ce se întinde de la baza nasului spre mijlocul buzei superioare). Sărutul acestor femei nu e lin și continuu, ci “săltăreț", caracterizându-se printr’o repetată aplicare a buzelor, care înaintează și se retrag repede.
 |
| Auguste Rodin - „Sărutul” |
Sărutul parizienei e însă o delicioasă culme a artei. O poți recunoaște pe cel mai opac întuneric. Marginile buzelor ei sunt delicios rotunjite și adorabilele-i curbe dau gurei ceva nespus de seducător. Sărutările ei variază mult, după împrejurări. Atingerea se face cu un abandon total și efectul e magic.
Sărutul femeei germane e substanțial și sățios. Structura glandulară a buzelor e plină și bogată, așa că produc o impresie catifelată, de mobilitate. Această sărutare are o căldură ce se comunică atunci când buzele ating gura partenerului. Adorabila fraeulein le împrimă atunci o mișcare circulară, ce-ar corespunde cu a unui metronom pus la 80.
Sărutul englezoaicei are o rară calitate. Gura ei ia adesea o formă a trei frunzulițe de mugure urmărind un obiect iar cât despre sărut, deși ai crede că e rece, are o profundă subtilitate în abandonul său. O trăsătură interesantă în această delicioasă performanță este neprevăzutul.
 |
| Oscar Han - „Sărutul” |
Sărutul spaniolei e în genere renumit ca cel mai arzător și faima sa nu e lipsită de temei. Are de obicei buze extrem de mobile. Sărutul ei e adesea violent și uneori vorace, tinzând să devie mușcătură.
Sărutul italiencei e ceva mai divin. Mușchii gurei formează o sferă fascinantă. Sărutul ei are un farmec rar, fiind rând pe rând, vibrant și impetuos.
Buzele turcești au o savoare prea puțin cunoscută. Sunt rumene, pline și au o frăgezime satinată, ce dă sărutului lor o curioasă fascinație.
Sărutul vienez are, și pe bună dreptate, o mare faimă. E gingaș, atingând ca un parfum cald și subtil buzele iubitului.
 |
| Antonio Canova - "Amor și Psyche" |
Sărutul maghiar diferă simțitor de cel vienez, cu toată apropierea Budapestei de Viena, și nu e de mirare, întrucât în dreptul nasului, buzele maghiare formează o curbă în jos, ceea ce dă gurei o ușoară dar delicioasă expresie de ironie. Sărutul e spontan, dominant și covârșitor.
Sărutul româncei e foarte asemănător cu al parisianei sau al italiancei.
Buzele scandinave au un farmec fugitiv, e cu totul diferit de al celor analizate până acum. Buza superioară e subțire. Sărutul nu e posesiv, dar e insinuant, însoțit adesea de o desmierdare laterală sau de o mișcare circulară.
Sărutul slav are o savoare rară. Formația gurei pare a-i da o expresie de melancolie, ce se risipește însă când iese din repaus. Sărutul e amețitor, cu langoarea-i măestrită, calculată și poate duce la nebunie sau la repetare.
Dacă ne aventurăm în Brazilia, e natural să întâlnim exoticul și sub forma sărutului. O particularitate a gurei braziliene este o accentuată arcuire pe care lama inferioară o face în jos, spre bărbie. Sărutul său e progresiv, dându-se cu o presiune crescândă pe fața partenerului."
Sursa: articolul “Sărutul poate trăda naționalitatea” – semnat “E.A.” – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” din 21 septembrie 1933