La sfârşitul secolului al XIX-lea, în România, ciocolata era un considerată un produs de lux, fiind de cele mai multe ori importată din Europa de Vest. Delicatesele nelipsite de pe mesele românilor cu stare erau şerbetul, dulceața și - într-o oarecare măsură - cafeaua. Cacaua se folosea încă destul de rar în cofetării. Compania Zamfirescu din Bucureşti a pornit la drum în anul 1840 cu o fabrică de lumânări, dar și-a diversificat producția în 1865, an în care a început să producă săpunuri de toaletă utilizând uleiuri de flori aduse din Provansalia. Trei decenii mai târziu (în 1889), compania Zamfirescu a început să fabrice primele batoane de ciocolată. În 1890 compania a lansat pe piață prima ciocolată cu lapte produsă în România.
Constantin şi Olimp Zamfirescu, adolescenţi fiind, au lucrat la început ca simple calfe în prima fabrica de ciocolată deschisă în București de francezul F. Bresson. Datorită vredniciei lor, cei doi ajung să cumpere, în anul 1898, fabrica d-lui Bresson din actualul Bulevard Kogălniceanu nr. 38 şi să o dezvolte pe cont propriu. Cei doi fraţi furnizau la început ciocolata personal, mergând cu bicicletele până la Ploieşti, la Giurgiu sau în comunele mai mari din jurul Capitalei. Mai apoi, prin anul 1906, fabrica a început să se dezvolte şi să se modernizeze rapid, produsele fabricate aici ajungând să rivalizeze cu cele din străinătate.
Sediul fabricii a devenit curând prea mic pentru afacerea care se dezvolta cu avânt. Constantin Zamfirescu, care a rămas singur în această afacere, a cumpărat terenuri în Calea 13 Septembrie, unde a construit o nouă fabrică la începutul aniilor '20. În afară de fabrica propriu-zisă - care se întindea pe o suprafaţă de un hectar - au fost construite şi locuinţe pentru lucrătorii fabricii, acesta fiind unul dintre primele exemple de asumare a răspunderii sociale a unui patron faţă de angajaţi.
 |
- Ia spune, domnișoară Marioaro: dacă'ți dă papa 30 de bani și mama 20, cât face? - 30 plus 20, e egal cu... 100... - O sută ?! - Da... o sută de grame ciocolată Zamfirescu! (desen de A. Murnu - revista "Furnica" din 9 septembrie 1914) |
După 1920, compania "Ciocolata Zamfirescu" a devenit principalul producător de dulciuri de calitate superioară din România. Recunoașterea deplină a venit în 1922, an în care Casa "Grigore Capşa" a acordat fabricii „Ciocolata Zamfirescu" dreptul de a se putea servi de numele de „Capşa SAR" pe etichetele produselor sale de ciocolată. Mai mult, în anul 1931, „Capşa SRL" a încheiat o convenţie prin care acorda firmei Zamfirescu dreptul de a vinde orice produs de ciocolată sub marca, ambalajul şi denumirea „Capşa".
 |
- Eu sunt, bobocelule... deschide: am să’ți spui ceva foarte interesant! - Minți, hoțule: iar te-ai îndopat cu ciocolată Zamfirescu! (desen de F. Șirato – revista “Furnica” – nr. din august 1915) |
Compania “Ciocolata Zamfirescu”, furnizor al curţii regale, a deschis magazine pentru desfacerea produselor sale pe Bd. Regina Elisabeta la nr. 34, în Calea Griviţei nr. 119, pe Lipscani nr. 87, pe Calea Victoriei, în Piaţa Romană, în Piaţa Rosetti, pe Strada Berzei, dar şi în Sinaia, acolo unde Constantin Zamfirescu era preşedintele Consiliului de Administraţie al hotelului “Palace”. De asemenea, a deschis magazine la Iași şi la Chișinău.
Marca “Ciocolata Zamfirescu” a încetat să mai existe în 1948, an în care compania a fost naționalizată. A urmat comasarea ei cu alte două fabrici din București, reorganizare care a dus la constituirea Întreprinderii de produse zaharoase Bucuresti. După 1989 întreprinderea s-a transformat în societatea Excelent S.A. – azi Kandia Dulce S.A.