“În
mijlocul Capitalei noastre pline de praf, de gropi și de fum de automobil, se
găsește o oază, așezată parcă dinadins
în calea trecătorilor, tocmai pentru a fi ocolită. În vuietul acestui «mare
oraș» cetățeanul plictisit găsește un colt de liniște, iar ochiul îndrăgostit
de natură o găsește darnică și variată: gradina Cișmigiu”.
Acestea sunt
primele cuvinte dintr-un articol dedicat Cișmigiului– publicat de revista „Ilustrațiunea
română” în anul 1929. Cuvintele
scrise acum aproape un secol caracterizează și astăzi Cișmigiul – asta probabil pentru că regina grădinilor
din București a știut să-și păstreze prospețimea și farmecul tinereții. Am scris mai demult despre Cișmigiu – cea
mai frumoasă grădină din București.În articolul “Grădina Cișmigiu – de două secole în centrul Bucureștilor” v-am povestit pe scurt istoria grădinii. Astăzi
o să spun doar cum era ea prin 1929: „un paradis la îndemâna oricui”. Un
paradis în care, în anul 1929 tocmai se deschisese un „pavilion al apelor
minerale”:
 |
| Pavilionul apelor minerale din Cișmigiu (1929) |