Nu am intenția să vă spun o anecdotă. Dacă o să aveți însă “puțintică răbdare” veți vedea că titlul nu este întâmplător ales: între Monumentul Eroilor din Drobeta Turnu Severinși Miss România 1932 există o legătură. Importantă. Dar să o luăm pas cu pas:
Monumentul Eroilor din Drobeta Turnu Severin
Dedicat eroilor români din Primul Război Mondial - Monumentul Eroilor din Drobeta Turnu Severin a fost construit în perioada 1930-1933. Monumentul este amplasat în Parcul Rozelor, a fost conceput de arhitectul State Balosinși a fost executat de sculptorul Teodor Burcăși de pietrarul severinean Carol Umberto. Complexul monumental este compus din patru coloane de marmură. La partea lui superioară sunt așezate două statui de bronz care reprezintă alegoria transmiterii torței latinității de la legionarul roman către soldatul român. Deasupra colonadelor laterale sunt așezați doi vulturi din bronz. Monumentul este completat de Statuia Victoriei, amplasată în fața piedestalului principal și include o criptă care adăpostește oseminte ale eroilor mehedințeni căzuți în Primul Război Mondial. Monumentul a fost inaugurat în 4 iunie 1932– în anul sărbătoririi centenarului orașului Turnu Severin– iar dezvelirea monumentului a fost făcută în 25 octombrie 1933în prezența Regelui Carol al II-lea.
Miss România 1932
În dimineața zilei de 17 ianuarie 1932 a fost aleasă noua Miss România: d-șoara Liliana Delescu. Câteva amănunte din biografia Lilianei Delescu sunt menționate într-un interviu acordat de frumoasa olteancă imediat după terminarea concursului de frumusețe:
“- Ne-ar interesa să știm câte ceva despre d-ta și despre copilăria d-tale?
- Mă numesc, cum știți și dv., Liliana Delescu, sunt studentă la drept și litere în anul I și locuiesc în București, str. Vasile Lascăr 117. Tatăl meu a fost agricultor în Oltenia și descind dintr'o familie curat românească. Dacă vă interesează și mai mult, v’aș putea spune că descind după mamă din neamul Buzeștilor și al Milcovenilor olteni. Este linia care vă poate asigura că sunt de esență pur românească, dacă țineți cu tot dinadinsul să-mi cunoașteți obârșia. M'am născut în Turnul Severin acum optsprezece ani. Clasele primare le-am făcut acolo. Liceul l’am făcut la București, la Institutul Moțeanu. Bacalaureatul l’am dat aici și l’am trecut cu distincție. Acum urmez dreptul și literele nu numai pentru a’mi face o cultură superioară dar și pentru a îmbrățișa o carieră. Acum am candidat la concurs și am avut, după bacalaureat, a doua mare bucurie în viață...” (revista “Ilustrațiunea Română” – numărul din 27 ianuarie 1932)
 |
| D-ra Liliana Delescu Miss România 1932 |
Miss România și Statuia Victoriei
Precizam în debutul articolului că unul dintre elementele importante ale complexului statuar “Monumentului Eroilor” din Drobeta Turnu Severin este Statuia Victoriei. Statuia a fost creată de sculptorul Teodor Burcă iar modelul care l-a inspirat pentru realizarea acesteia a fost frumoasa Miss România 1932 - d-ra Liliana Delescu. Să citim povestea acestei colaborări, spusă chiar de frumoasa muză olteancă într-un interviu acordat revistei “Realitatea Ilustrată”:
 |
| Miss România 1932 la bibliotecă |
“Era către începutul primăverei cu primele zile de cer senin când am primit biletul cu scrisul mărunt necunoscut. Era de la maestrul-sculptor Burcă. Mi-am amintit că-l cunoscusem câteva luni înainte, cu prilejul unui concurs de frumusețe: “Stimată Miss România 1932” - glăsuia biletul. “Îndrăsnesc să vă adresez o mare rugăminte, din partea Comitetului orașului Turnu-Severin, precum și din parte-mi. E vorba de-a imortaliza “Victoria”, pe cripta eroilor olteni și întreaga Oltenie ar dori ca cea mai distinsă fiică a ei să întrupeze această statuie. Fiind vorba de-o dorință a orașului Dvs. natal, precum și de sentimentele Dvs. oltenești, sper că nu veți refuza, etc. etc.”
 |
| Statuia Victoriei parte a Monumentului Eroilor din Drobeta Turnu Severin |
Și cum maestrul mă atinsese la coarda simțitoare... căci, cititorule, e de ajuns ca unui Oltean să-i pomenești că e Oltean și să apelezi la sentimentele lui oltenești ca să faci din el ce vrei, am răspuns din toată inima “da” - și a doua zi am început lucrul în atelierul sculptorului Burcă. Atelierul maestrului era o odaie nu prea mare, dar luminoasă, mirosind a pământ ud și a ulei. În mijlocul odăii se afla o masă nedefinită, uriașă, înfășurată într’un cearceaf alb, căreia nu-i puteam ghici nici scopul și nici forma.
 |
| La un ceai |
În fața acesteia era ridicată o podișcă de scânduri. În fundul atelierului, pe etajere frumos orânduite, zeci de statuete înfățișând fecioare grațioase, plutind în ritm de dans, sau monștrii convulsionați a căror expresie de groază te urmărește, te obsedează parcă. Maestrul e vesel; iar îmbrăcămintea-i continuă imaginea pe care ne-o facem despre artiștii din romane. Nu-i lipsește nici halatul alb, nici berețica neagră și nici pipa spânzurată leneș de colțul stâng al gurei.
- O bomboană?
- Mulțumesc.
- O țigare?
- Nu, mulțumesc.
- Începem lucru?
- Desigur.
- Atunci vrei să te sui colo sus pe podișcă și să stai pe scăunașul acela?
- Dar nu se dărâmă cu mine, maestre?
- Fără grije.
 |
| Muza (Liliana Delescu) față în față cu opera: Statuia Victoriei |
Mi-am luat inima în dinți și m'am suit. Maestrul își aprinse pipa, apoi trase încet cearceaful ce acoperea obiectul care de la’nceput îmi atrăsese atenția. În fața ochilor mei uimiți, mi se arătă o bucată uriașă de argilă în care era schițată forma unui trup omenesc. În locul capului însă era o îngrămădire diformă de lut.
- Statuia - îmi spune maestrul surâzând.
- Statuia?! - întreb mirată.
- Abia am început-o.
Și calm, maestrul apucă într'o mână o daltă, într’alta o bucată de argilă proaspătă și începu încet, încet, să taie colo, să adauge dincolo. Chipul maestrului se luminează; iară pământul se mișcă, se frământă și cu fiecare frământare prinde să trăiască. Au trecut două ceasuri ca două clipe.
- Pe mâine dar...
Și astfel... zi cu zi... doi oameni, modelul și artistul dădeau pământului neînsuflețit, chip și expresie și după două luni de muncă, statuia Victoriei se înălța falnică în atelierul maestrului Burcă. Eu dădusem înfățișarea, după chipul și asemănarea mea; iar maestrul expresie, mișcare, avânt, din scânteia talentului său.
 |
| Olteanca Liliana Delescu Miss România 1932 |
El era fericit pentru creația sa. Eu eram mândră, zicându-mi că femeia aceea frumoasă de pe soclu eram eu și că trăsăturile chipului meu vor trăi în veci de acum înainte. Eram mândră, așa cum probabil trebuie să fie o stea de cinematograf văzându-se pe ecran, în primul ei film reușit.
Îmi iubeam statuia. Zilele treceau; acum statuia Victoriei strălucea trufașă în bronz și așa ne-am despărțit, eu plecând în drumul meu, ea urmându-și calea ei; dar dat ne-a fost să ne întâlnim iară. În frumosul parc al Severinului, deasupra criptei eroilor olteni, ne-am revăzut. Trupul puțin plecat, parcă e gata să pornească “înainte”; mai energic întinsă, poruncește “pe aici nu se trece”; fruntea gânditoare, sprâncenele încruntate; dar de sub umbra genelor doi ochi privesc atât de blând, cu atâta milă, de parcă sufletele morților din cripta de dedesubt s’ar oglindi în ei. Te-aștepți ca din adâncul lor să țâșnească o lacrimă de milă, care să se prelingă ușor pe obrazu-i chinuit...
Ea... nu mai eram eu... era Victoria... și îngenunchind pios, i-am sărutat piciorul.”
 |
| Profilul unei Miss Profilul unei statui |
Sursa: articolul “Statuia Victoriei la Turnu Severin” – semnat Liliana Delescu Stanimir – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 9 noiembrie 1933– răsfoită din colecția bibliotecii digitale a B.C.U. “Lucian Blaga” Cluj Napoca
Fotografii ale Lilianei Delescu din colecția d-nei Ioana Popescu (nepoata frumoasei Miss România 1932) căreia îi mulțumesc mult pentru amabilitatea de a ni le pune la dispoziție:
