O anchetă realizată în anul 1935 de Alex F. Mihail, reporter al revistei “Realitatea Ilustrată”, încerca să răspundă la o întrebare delicată: “Care este după d-voastră cel de al 8-lea păcat capital?” Respondenți - câteva dintre personalitaţile de marcă ale societăţii româneşti interbelice: Nicolae Iorga, Cezar Petrescu, Victor Eftimiu, N. D. Cocea, Horia Furtună, Izabela Sadoveanu, Camil Baltazar, Hortensia Papadat Bengescu. Dar nu numai ei…
 |
| Cele 7 păcate |
“Întâmplarea a făcut să dau, în pragul unei bisericuţe bătrâne, peste un preot gârbovit de ani, care m’a poftit în chilioara lui modestă şi scoţând un ceaslov cu scoarţe vechi mi-a spus:
- Iaca, vezi? Cartea asta e Mărturisirea ortodoxă, codul credinţei creştine. A fost alcătuită de către Petre Movilă, mitropolitul Kievului, fecior de domn moldovean.
Apoi, deschizând la o filă mă lămuri: “La întrebarea XXIII-a: care sunt păcatele noastre cele mai de căpetenie, găsim răspunsul:
1.Mândria; 2.Arghirofilia; 3.Desfrânarea; 4.Zavistia;
5.Lăcomia; 6.Mânia; 7.Lenea.
Lista acestor păcate şi scara lor a fost alcătuită de către părinţii bisericii, aşa după cum reiese din cercetarea vechiului şi noului testament. Mândria, păcatul mai de căpetenie, a făcut pe oameni să piardă paradisul, după pilda lui Lucifer, îngerul răsvrătit. Acu, dacă mă întrebi fiule, care e al optulea mare păcat, aş spune că răspândirea prin tipar a gândurilor necurate. Mai vedeţi, taică… şi d-ta ca gazetar mai ai grijă… să nu mai apară atâtea poze de cucoane despuiate prin jurnaluri şi nici atâtea povestiri care pângăresc sufletele tinere. Mari sunt şi păcatele împotriva duhului sfânt, arătate la întrebarea a XXXVII-a.
- Încrederea prea mare şi uşuratecă în harul, adică ajutorul şi mila lui Dumnezeu. Neîncrederea în îndurarea Domnului, de unde urmează sinuciderea. Tăgăduirea adevărului învederat… “Păcatele cari strigă răsbunare de la Dumnezeu sunt: uciderea săvârşită cu voie, păcatul împotriva celor fireşti (sodomia); asuprirea săracilor, văduvelor şi orfanilor şi oprirea sirnbriei lucrătorilor.” Ai face bine, taică, să tipăreşti la gazetă unde scrii, cele zece porunci, căci mulţi nu le ştiu.”
„ - Eu am numai grija păcatelor mele, care sunt destule, fără să mai am timpul să mă ocup de alte păcate, în general.”
Dl. CEZAR PETRESCU
„- Păcatul al optulea şi cel mai mare este scrisul, care dacă a luminat multe minţi, în schimb a scos pe mulţi din minţi. Poţi spune de la d-ta, în paranteză, că spunând asta, nu fac aluzie nici la confraţii mei, nici la cititorii mei... Mă gândesc aşa, la alţii... ca unul care sunt cu totul obiectiv în această chestie!”
Dl. VICTOR EFTIMIU
"- Cea mai mare parte din cele şapte păcate sunt păcate fecunde: ele stimulează activitatea omenească. Al optulea, şi cel mai mare păcat, este renunţarea.”
Dl. N.D. COCEA
Dl. CAMIL BALTAZAR
"- Nu există păcate – nici biblice, nici actuale – decât împotriva vieţii. Numai cine nu ştie să trăiască inteligent unica această viaţă, care ne-a fost hărăzită întâmplător şi cu care nu ne vom mai întâlni niciodată, - numai acela păcătuieşte!"
Dl. CAMIL BALTAZAR
"Scriitorul de curând premiat de „Asociaţia scriitorilor români” răspunde:
- Care-ar fi cel de-al optulea păcat? Cred că întrunirea tuturor celor şapte într’o singură conştiinţă – păcatul cel din urmă, dar astăzi indeajuns de răspândit.”
D-na. IZABELA SADOVEANU
"- Cele şapte păcate nu s’au chemat păcate decât după ce Dumnezeu a alungat pe om din rai şi mai ales după ce acesta a intrat în comunitatea primilor creştini şi i-a căşunat să aducă împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. De atunci nu i-a mai fost omului iertat să fie lup faţă de ceilalţăi oameni – toţi trebuiau să fie fraţi întru Christos. Dar omul, deşi s’a depărtat cu dispreţ de porc, de leu, de melc, de ţap, de păun şi de toate celelalte lighioane, n’a pus între ei şi el decât nişte ostreţe slabe şi rare. Una câte una s’au strecurat jivinele în grădina lui Christos, iar melcul şi cu şarpele i-au ispitit pe oameni să nu-şi mai bată capul să le alunge, ci să le schimbe numele ca să nu le mai recunoască Dumnezeu. De aceea nu mai sunt lei, porci etc. în societatea omenească, ci gastronomi, fulgere de război, diplomaţi, bancheri, donjuani, personaje cu plastron, şefi şi şefuşori de toate gradele. Acum cel mai mare şi al optulea păcat ar fi să-l chemăm pe Dumnezeu pe pământ să-şi întemeieze împărăţia printre noi.”
Dl. HORIA FURTUNĂ
"- Unui reporter nu pot să-i răspund decât atât: al optulea păcat capital e CURIOZITATEA !“
MEDICII NU CUNOSC UN AL OPTULEA PĂCAT
“Dl. Doctor Ion Jianu, reputatul chirurg, crede că nu e nevoie să căutăm al optulea mare păcat şi că de fapt nu ar fi decât două păcate fundamentale: lăcomia şi lenea, din care curg toate celelalte. Lacomul se compară cu alţii şi e cuprins de zgârcenie, de invidie, de mânie. Trândavul devine desfrânat, trufaş. Sufletul omului e organizat în aşa fel că o comparaţie nu determină emulaţie ci invidie. Iar inacţiunea e cel mai rău sfetnic. Suntem datori să fim cât mai activi şi să ne comparăm numai cu noi înşine, la diferite epoci ale vieţii, căutând a face mereu cât mai mult bine, după puterile şi priceperea noastră. Numai astfel vom fi scutiţi de frământări inutile care să ne amărască această scurtă a noastră existenţă pe pământ.”
ZIARISTUL: NU SPUNEŢI ADEVĂRUL, CĂCI PĂCĂTUIŢI!
“Un cunoscut ziarist bucureştean citează pe directorul unei mari gazete vieneze care a făcut următoarea mărturisire:
- Prefer informaţia mincinoasă pentru trei motive: întâi o are numai ziarul meu; apoi ştirea falsă e totdeauna interesantă dacă nu chiar senzaţională; în fine, am prilejul să scriu de două ori în aceiaşi chestie, odată când public informaţia greşită şi a doua oară când o desmint.
Veţi obiecta poate că aceasta e o butadă. Susţin însă cu toată seriozitatea – spune ziaristul - că de foarte multe ori chiar cel ce e sincer şi crede că ar expune adevărul, în realitate afirmă un neadevăr – “ce un secol zice, alţii dezic”. În cele mai dese cazuri “adevărul” este o gafă, o cruzime, o neomenie sau chiar o crimă.În orice caz, cuvântul “minciună” nu are posibilitatea să exprime o noţiune precisă. Sunt zece, douăzeci sau şi mai multe feluri de neadevăruri, care nici într’un caz nu merită denumirea de minciună în accepţiunea brutală a cuvântului. Iar cel ce ţine să spuie cu orice preţ adevărul, este în cele mai dese împrejurări, un om foarte rău sau un prost care nici nu-şi dă seama de ce vorbeşte comiţând, în mod inconştient, al optulea şi cel mai mare păcat. Dispariţia minciunii de pe pământ ar însemna cea mai grozavă nenorocire pentru oameni căci – odată cu dânsa - ar dispare speranţa, cel mai preţios bun al nostru.”
PLICTISEALA
“Cel de al optulea păcat mare a luat naştere în mănăstiri. Însuşi Satan l-a semănat acolo cu mâna lui pentru a smulge lui Dumnezeu creaturile care se legaseră să-l servească. Este păcatul suprem contra Divinităţii, contra ta însuţi, contra celorlalţi şi contra vieţii. Este plictiseala… Îngerul negru care aduce îndoiala, neliniştea, amărăciunea, disperarea, dezgustul de sine şi de viaţă (…).“
D-na HORTENSIA PAPADAT BENGESCU
“Cele şapte păcate capitale au înfruntat victorios mileniile, ceea ce dovedeşte că ele constituiesc fundamentalul solid al omenescului. Au suferit totuşi în drumul lung, o evoluţie. Nemaifiind sub spaima sancţiunilor divine, din pricina slăbirii preceptului mistic, - rămase în funcţie de sancţiunile moralei sociale - ele totodată s’au desvăluit mai în voie, pierzându-şi însă din prestigiu. Din această pricină s’au mlădiat, s’au deformat, ajungând la un fel de tranzacţie cu virtuţile, din care tranzacţie a ieşit o morală mai puţin absolută, în care de pildă defectul mâniei îşi dă coate cu energia suplinindu-se, zgârcenia poate sluji cu folos de propaganda pentru economia în deficienţă, orgoliul poate fi acceptat în locul mândriei în vădită scădere. Numai Lenea şi Lăcomia şi-au păstrat sensul nealterat. Invidia cere a nu fi uitată, nici nu poate fi, căci a dovedit o neclintită soliditate şi nu s'a găsit impotriva ei nici o armă de apărare. Luxura nu mai e luxul unui exces temperamental ci degenerare din sărăcie temperamentală.
Au creeat oare mileniile traiului omenesc, un al optulea păcat? Ar fi complexul tuturor într’unul, în doze variate. Prin contact în timp s'au contaminat. Acest al optulea păcat n’are însă încă definiţie, nici nume.Afară numai dacă unii ar crede că al optulea păcat modern ar fi Literatura. Fireşte nu sunt de fel de părerea lor...”
Voi încheia cu o întrebare adresată vouă, cititorilor din anul 2021 al articolului interbelic: Care este cel de al 8-lea păcat capital în timpurile pe care le trăim?
Sursa: articolul “Care este după d-voastra al optulea păcat capital?“ – anchetă realizată de Alex F. Mihailşi publicată de revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 29 mai 1935