Citirea de date statistice poate fi considerată ca fiind o activitate plictisitoare. Voi încerca să vă schimb această percepție cu ajutorul datelor publicate și comentate de reporterul interbelic Alex F. Mihailîn numărul din 7 octombrie 1934 al revistei “Realitatea ilustrată“. Pentru a vă stârni curiozitatea vă voi spune doar că veți avea posibilitatea de a vă întregi, într-o oarecare măsură, imaginea pe care o aveți despre femeile din perioada interbelică. Datele privind evoluția numărului de căsătorii înregistrate în București, despre vârsta la care se măritau femeile, despre numărul și vârsta femeilor divorțate, despre facultațile la care se înscriau tinerele domnișoare sau cifrele privind numărul prostituatelor înregistrate în București sunt chiar interesante:
„Prin titlul ce poartă acest articol, am promis câteva date statistice. Le-am cules de la serviciul Statistic al Municipiului, de sub direcţia d-lui Emil Costinescu, îmbinându-le astfel, ca să intereseze pe cititorii noştri:
“În primul rând este de remarcat că numărul căsătoriilor creşte la Bucureşti. Cititorii care vor privi diagrama alăturată, vor avea o vedere generală asupra chestiunii, constatând că în anul 1924-1925 au avut loc la Bucureşti patru mii de căsătorii, în anul următor 4500, apoi 5000 etc. S’ar putea spune că e un coeficient fix de creştere.”
LA CE VARSTĂ SE MĂRITĂ FEMEILE
„Până în anul 1900 cele mai multe bucureştence se căsătoreau minore. Însă, în anii de la începutul secolului, proporţia minorelor a început să scadă vertiginos. În ultimii zece ani, aproximativ 40 la sută dintre fetele ce se hotărăsc să se căsătorească au peste 25 ani şi numai 20% au mai puţin de 20 de ani. Desenul reprezintă cifrele calculate pe şapte ani: 1924-1930. Se vede din această diagramă că cele mai multe mirese şi anume 21.000, au între 20-30 ani, 7000 au 15-20 ani. În anii aceştia s’au găsit şi cinci fete care s’au grăbit grozav să se mărite, neavând nici 15 ani! Apoi vedem:
- 4700 mirese de 30-40 ani
- 1400 .............. 41-50 ani
- 361 .............. 51-60 ani
- 80 ........... peste 60 ani
Căsătoriile între minori, destul de frecvente în vremea veche, au scăzut aproape complet. În schimb, diferenţele mari de vârstă între soţi devin mai frecvente, mai ales în cazurile când femeia este mai în vârstă ca bărbatul. Dintre femeile de peste 60 ani, 30 s’au măritat cu bărbaţi mai tineri de 40 şi chiar 30 ani. Restul au luat soţi de vârsta lor. În schimb, 315 bărbaţi de peste 60 de ani, care au mai avut chef de însurătoare, au fost preferaţi, celor tineri, de către femei ce nu aveau decât 40, 30 sau chiar 20 de ani!”
AMESTECUL RELIGIILOR
„Între anii 1924-1930, adică în timp de şapte ani, din 24.000 creştine ortodoxe, 1404, adică aproape 6% şi-au ales soţi de altă religie: catolici, mozaici, mahomedani... A se examina graficul alăturat pentru detalii.
E interesant să cercetăm, ce fel de bărbaţi plac femeilor evreice? Din 788 evreice, măritate în anul 1930 la Bucureşti – luăm acest an ca exemplu întâmplător - 730 au ales evrei, iar 58, adică peste 7%, s’au măritat cu soți de altă religie, în special cu ortodoxi, apoi catolici, protestanţi şi reformaţi. Dintre mahomedane, jumătate aleg mahomedani; restul: ortodoxi,evrei. Dintre 320 catolice, în 1928 - ca să luăm un alt an de exemplu - 135 s’au măritat cu bărbaţi ortodoxi, 123 cu catolici, deci mai puţin ca ortodoxii, 37 cu protestanţi, 11 cu calvini, 7 cu evrei şi una s’a măritat cu un mahomedan! Ce să facă bieţii mahomedani, dacă turcoaicele au început să se mărite cu bărbaţi făcând parte din alt neam. Turcii fac şi ei ce pot, adică îşi caută neveste printre femeile creştine şi evreice... Şi se pare că aceste încrucişări dau căsătorii trainice.”
CARE FEMEI DIVORŢEAZĂ?
„Dintre femeile care divorţează mai des, sunt funcţionarele, după cum ne dovedesc statisticile pe ani 1924—1930. Dintre cele mai statornice în căsătorie, putem număra negustoresele. Este totuși de notat că marea Majoritate, cam 90%, o dau tot cele „fără ocupaţie”, cum vedem trecut în tabele statistice. Profesiile libere, muncitoarele, dau un contigent relativ mic la divorţuri.”
VĂDUVE ŞI DIVORŢATE
„Iată câteva cifre relativ la văduve şi divorţate, care se remărită: 3750 s’au căsătorit a 2-a oară între anii 1924 – 1930, 98 a 3-a oară, patru n’au pregetat să se mărite și a patra sau, a cincea oară! În aceeași perioadă de timp, 9 bărbaţi s’au însurat mai mult decât de 3 ori, iar 132 au jucat „Isaia Dănţuieşte” a treia oară.”
FEMEEA ARE ŞAPTE SUFLETE
„Este foarte ciudată observaţia pe care o face fără voie acel ce priveşte cifrele statistice ale oraşului Bucureşti: în fiecare an mor mai mulţi băieţi decât fete până la varsta de 5 ani. Iată câteva date:
În anul 1924 au murit 1333 băieţi şi 1184 fete;
În anul 1925 au murit 1229 băieti si 1024 fete;
În anul 1926 au murit 1433 băieţi şi 1268 fete;
În anul 1927 au murit 1579 băieţi şi 1458 fete.
Total 5574 băieţi şi 4934 fete.
În genere, femeile trăiesc, la Bucureşti, mai mult ca bărbaţii; dacă privim coloanele cifrelor statistice, vedem numere mari mai ales la rubrica femeilor în vârstă de 60-80 ani. Astfel, în anul 1924 - de exemplu - au ajuns la vârsta de aproape 80 de ani 340 femei şi numai 277 bărbaţi. În 1925: 315 femei şi 269 bărbaţi. În 1926: 380 femei şi 331 bărbaţi etc. Apoi e de constatat că se sinucid mult mai puţine femei decât bărbaţi. Cam pe jumătate! Femeia moare mai mult acasă, pe cand bărbatul moare la spital sau prin alte asemenea instituţii: sanatorii, infirmerii, casr de sănătate. Proporţia e tot cam pe jumătate, faţă de numărul femeilor.”
A CRESCUT MIZERIA FEMEILOR
„La azilul de noapte din Bucureşti veneau să ceară adăpost, înainte de anul 1928, câte 2-3 mii de femei anual, pe când bărbaţii fără cămin erau de zece ori mai mulţi. Astfel de pildă, în 1924, au fost 15 mii bărbaţi şi numai 1400 femei. În anii de după 1928, numărul femeilor care n’au unde dormi se urcă brusc la 7-8 mii anual, fiind cam a treia parte ca numărul bărbaţilor.
Statistica oficială notează un număr oscilant de 500 – 600 prostituate înregistrate anual la Bucureşti şi cam tot atâtea clandestine descoperite, dintre care 10% ar fi bolnave. Credem însă că numărul clandestinelor nedescoperite şi al bolnavelor e cu mult mai mare decât ni-l arată statistica oficială, care n’a putut înregistra toate cazurile.
La oficiile publice de plasare se prezintă femei având următoarele meserii: cele mai multe, vreo patru mii, voiesc să fie servitoare „la toate”; cam o mie sunt bucătărese; 700 jupânese; aproximativ 300 guvernante; 200 spălătorese; etc.
Mişcarea deţinuţilor din penitenciarul Văcăreşti ne arată că aproximativ a zecea parte a celor ce trec pe acolo, sunt femei.”
STUDENTA ŞI ŞCOLĂRIŢA
„Vom nota numai câteva cifre mai caracteristice: La şcoala superioară de meserii de fete, numărul elevelor s’a triplat din 1924 până la 1930. În schimb, la şcoalele elementare de comerţ, numărul lor scade. Iată ce date avem cu privire la învăţămantul universitar:
Facultatea de medicină era frecventată, în anul 1924-1925, de 364 studente. Numărul lor a scăzut treptat, fiind, la 1930, de numai 198 mediciniste. În schimb, la Facultatea de farmacie, numărul studentelor a crescut de la 300 la 479, în 1930. Fetele au început să se înscrie şi la medicină veterinară cu începere din anul școlar 1927-1928, când au fost acolo 5 studente. În 1930 erau 12. La Teologie, primele două studente s’au înscris în 1925-1926. În 1930 erau 23. Cea mai populată facultate este cea de litere şi filosofie, care număra, în 1930, 3422 studente. La drept erau, în 1930, 1055 de studente; la ştiinţe 1249; la Academia comercială 493; Şcoala superioară de Architectură 16; la Şcoala Politechnică 5.”
CELE DE PE CALEA VICTORIEI
„Dar va obiecta, poate, cineva că am uitat să vorbesc despre femeia care se fâțăie pe Calea Victoriei, care-şi petrece orele la joc de cărţi, etc. N’am uitat, dar cred că cele câteva zeci, sau câteva sute - pomenite mai sus – majoritatea nebucureştence - nu merita atenţie şi nu contează faţă de zecile de mii şi sutele de mii de băştinaşe, femei serioase şi demne – care muncesc toată ziua prin ateliere şi fabrici, care îşi exercită o profesie liberă, sunt funcţionare, sau care se străduiesc cu hărnicie prin gospodării. „Cele de pe Calea Victoriei” fac parte dintr’o categorie de femei despre care intenţionat n’am vorbit, căci nu prezintă nici o importanţă pentru oraşul nostru.”
Sursa: articolul “Bucureșteanca - Femeea așa cum o prezintă statistica” – semnat de Alex F. Mihail– publicat în revista “Realitatea ilustrată“ – numărul din 7 octombrie 1934